Graphein Talks: Vocea arhitecților cu arh. Șerban Țigănaș

Invitatul ediției #GrapheinTalks​ “Vocea arhitecților” a fost Șerban Țigănaș – președinte la DICO si ȚIGĂNAȘ. Arh. Șerban Țigănaș este secretar general al Uniunii Internaționale a Arhitecților și președinte al biroului de proiectare Dico și Țigănaș din Cluj-Napoca și, de aproape două decenii, și-a propus să schimbe nu doar fața construită a lumii, ci și filosofia din spatele acestui demers, prin practicarea unui business onest, transparent și „la alb”, axat în primul rând pe calitatea muncii, pe satisfacția clientului, și abia mai apoi pe recompensa financiară.

În același timp, Șerban Țigănaș este și vocea arhitecților – un formator al tinerilor arhitecți, prin „hobby-ul universitar” pe care îl are de 20 de ani în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism – UTCN, unde a aplicat aceeași mentalitate, a corectitudinii și a conștiinței profesionale, prin orientarea înspre nevoile studenților, a transmiterii de cunoștințe, și nu a gonflării artificiale a orgoliului propriu prin titluri universitare goale de conținut.

La întrebarea lui Eugen ‘Aveți o istorie cu biroul de arhitectură Dico și Țigănaș. Cum a început povestea asta?’, Șerban răspunde:

Pe noi ne-a adus împreună dorința de a proiecta, de a lucra, de a face proiecte  și nu cea de a face o afacere, un business, o firmă. Lucrurile au venit, cumva, natural și cred că ăsta ar fi un sfat pentru pentru cei tineri. Cred că nu tre’ să te grăbești când începi. Trebuie să îți dai șansa să cunoști și profesia, și oamenii și să înveți. Tre’ să ai mentori și în momentul potrivit – care trebuie să apară la un moment dat, vei știi că atunci poți să faci o firmă.

Echipa a crescut foarte interesant. Noi avem 23 de ani de lucru împreună. Și am oscilat undeva între 40 și 60 de oameni. Ultimii 15 ani i-am petrecut la această dimensiune a echipei, care nu e echipă ușor de ținut. S-au rulat destul de mulți tineri care au făcut stagiatura la noi, au plecat. S-au mișcat în carieră, ceea ce e absolut firesc, dar ce mă bucură foarte mult este că există o mână de oameni acolo cu care lucrăm de la început, cu care îmbătrânim împreună și lucrul ăsta e extrem de important pentru echipă.

Vocea arhitecților

ST: Există un program absolut minunat în România de mai mulți ani de zile, care se cheamă "de-a arhitectura", care s-a dezvoltat extraordinar și au creat o programă, niște elemente care oferă în școli noțiuni de cultură de bază despre arhitectură. Sigur că a fi arhitect înseamnă a avea un rol foarte important în crearea arhitecturii, care înseamnă ceea ce oamenii construiesc și folosesc, și toate consecințele construirii. Asta este arhitectura. Nu e doar obiectul construit și spațiul, dar și calitățile pe care le are, valorile care se obțin, bucuriile pe care le produc casele utilizatorilor. Am spus că arhitectul are un rol important pentru că nu i se datorează doar lui lucrul acesta. Arhitectura este, dragi copii, sport de echipă. Lucrăm împreună cu o serie întreagă de specialiști, de oameni calificați pe tot felul de componente ale clădirilor, ale construcțiilor, un spațiu interior, un spațiu exterior, o serie întreagă de obiecte, de produse, de materiale. Vorbim despre o lume foarte bogată pe care cu toții o întâlnim și o simțim. Acasă, la lucru, la școală și peste tot.
ST: Da! Eu am fost stagiar la Alba Iulia. Era cel mai aproape de Cluj, în 1988 când am terminat facultatea de la București. Îmi aduc aminte că m-a luat un coleg pe șantier, nu era un proiect la care lucrasem, dar m-a luat pe șantier să-l ajut. Lucram în echipă la Institutul de Proiectare din Alba Iulia și era un bloc de locuințe... Am urcat undeva la un etaj superior și pe gaura aceea... am văzut foarte aproape de bloc o macara turn și cu un etaj mai jos era cabina, pe care era o femeie, care era operatorul macaralei și care pur și simplu își făcea pedichiura de la picioare pe bordul macaralei. O imagine foarte specială pentru că trebuia să aștepte până când avea ceva de lucru. Pe șantier e altfel decât pe hârtie, fără îndoială. Și am fost foarte impresionat de întâlnirea cu locul acela în care trebuie să anticipez spațiu pentru că lucrurile arată întotdeauna mult mai rău pe șantier decât ți-ai imaginat și dintr-o dată arată și îți confirma ceea ce te-ai gândit pe hârtie.
ST: Foarte greu de spus. Dar vă spun soluțiile. Nu știu dacă una a fost mai mare decât alta pentru că în toți cei 23 de ani au fost momente, a fost chiar criza crizelor. Din 2009 până în 2012 a fost o criză economică fără precedent în care nu ne-am pierdut echipa. Am mai dat niște găuri la curea, am luat niște decizii de genul ăsta pentru că am și avut intuiția și am și gândit faptul că o echipă făcută cu greu care și-a format o anumită cultură împreună, dacă o pierzi pentru că a apărut o problemă din asta globală - economică, îți trebuie ani de zile să o refaci și în permanență am știut că lucrurile vor reveni pentru că întotdeauna și-au revenit și au mers mai departe. Dar să știți că în proiectare, soluția crizelor este generozitatea. Să îți dai seama că poate un proiect a intrat într-o zonă dificilă, ți-ai consumat resursele, nu mai ai de unde să plătești pe proiect. Nu ți-a ieșit soluția, trebuie s-o schimbi. Iei de la alt proiect și pus acolo. Lucrurile întotdeauna într-un astfel de birou se nivelează. Asta este unul din avantajele unei echipe mari; că a un eșec parțial sau chiar mai solid nu te pune în cap. Există celelalte proiecte, există celelalte pârtii pe care se aleargă care care te ajută să plutești și să treci peste furtună.
ST: Fără îndoială. Nopți nedormite de griji sau de muncă. E o particularitate a profesiei noastre. Dacă o să-mi spună vreun arhitect sau chiar student la arhitectură că a dormit toate nopțile, înseamnă că nu-i adevărat. Toată problema este să îți drămuiești numărul de nopți nedormite și până la urmă lucrurile să fie rezonabile. Există și zile care compensează aceste momente mai grele.
ST: Cu pandemia. Fără îndoială. Cu această această condiție specială prin care am trecut și care ne-a dat un impuls, ne-a dat un imbold, fără îndoială. N-am fi discutat atât de mult de digitalizare, deși ea se petrece de 20 de ani în diverse medii și acum că suntem împreună în construcții, în această industrie, știți foarte bine că există tehnologii care sunt exclusiv bazate pe digitalizare sau chiar procese în construire, nu numai de proiectare, de fabricație, de măsurare de servicii, de implementare a unor soluții de management samd., dar aceste procese nu sunt complete și digitalizarea ar trebui, de fapt, așa cum discutăm acum să integreze toate lucrurile astea pentru că în mod cert odată integrate, sărim într-o altă ligă. Dacă cei care gândesc, cei care administrează și cei care fabrică sau construiesc ar lucra cu aceleași instrumente, ar digera digitalizarea, lucrurile ar fi cu totul altfel.
ST: Nu cred că asta e ordinea lucrurilor. Administrația e pregătită și după ce s-a pregătit, aplică. Eu cred că e invers. Însă e o ciclicitate aici. Trebuie să se pregătească! Și pentru că există anumite părți care au reacționat destul de bine. Chestia asta contaminează alte zone. Eu cred că pasul este ireversibil. Adică din acest moment să ne întoarcem, ar fi de neconceput. Mi-e foarte greu să răspund. Probabil aș fi tentat să spun că nu e pregătită, dar se fac eforturi. Însă lucrurile sunt în mod cert ireversibile. Nu ne mai putem întoarce la epoca de piatră.
ST: Este relativ greu să dau un verdict. Vorbesc din contactele pe care le am și din perspectiva pe care o am. În primul rând BIM-ul nu trebuie confundat cu softurile care reprezintă platforma pe care poți lucra în BIM. Poți folosi softurile respective. Toată lumea le știe, fără să faci BIM, de fapt. BIM-ul e un proces, e un mod de lucru și el presupune ca mai mulți actori care contribuie, să vorbească aceeași limbă, să se întâlnească în acel model digital și de aceea BIM-ul este caracterizat de niveluri: 2 3 4 5 samd. Există clar progrese. Ele vin din zona privată, acolo unde s-a descoperit utilitatea acestui mod de lucru pentru relația cu clientul, pentru utilizarea clădirii și facility management. Dacă această clădire ar fi avut un motel BIM, toate transformările, toate lucrurile ar fi fost o continuare și nu o pornire de la square 1. Sigur că se așteaptă un mare reviriment în domeniul proiectelor publice, în BIM și care în mod firesc e o discuție chiar în plan internațional și european care deja durează de peste zece ani de zile pentru a stabili niște standarde. E foarte dificil să ajungi acolo pentru că o astfel de transformare dacă o faci prin lege și încerci să o implementezi, o să golești piața de furnizori de servicii brusc. Trebuie găsită o soluție incrementală de adoptat BIM-ul.
ST: Vă dau întâi răspunsul scurt: pentru că nu trăiesc altundeva. Pentru că trăiesc la Cluj și nu trăiesc altundeva. Dacă ar trăi altundeva, probabil ar vedea lucrurile altfel. După părerea mea, din lipsă de termeni de comparație. Dar pe de altă parte există aici la Cluj un spirit pe care eu îl observ ca fiind numai prezent ci și benefic de a fi critic, de a fi nemulțumit. Că nemulțumirea înseamnă critică. Dacă lucrul ăsta merge prea departe, în sensul că nimic nu e bine, le-aș pune întrebarea "ce mai căutați pe aici?". Dar faptul că el este de multe ori bine dozat și bine exprimat, aici există un nivel de de critică intelectuală și nu numai de bășcălie sau insultă, sau ochelari de cal care chiar creează un anumit efect asupra celor care trebuie să aibă urechi să audă această critică. Clujul este un oraș critic. Un oraș care a învățat de la el însuși că nu poate progresa decât dacă este critic.. Se pare că suntem încă într-o epocă în care dacă n-o faci strigând mai tare, ridicând vocea sau bătând cu pumnul în masă, nu e băgată în seamă. Încă nu am ajuns acolo încât să spui lucrurilor pe nume subtil, elegant, politicos și rafinat, chiar și ele să producă consecințe. Așa ceva nu produce consecințe. Poate produce la elvețieni, dar la noi nu. Și atunci există această voce ridicată care este vehiculul transmiterii unor mesaje, uneori foarte importante și foarte precise.
ST: Totul a început într o seară între Crăciun și Anul Nou - 2007. Stadionul s-a inaugurat în 2011. În toamna lui 2011, începutul lui octombrie. Se împlinesc 10 ani de când l-am inaugurat. Noi nu am mai făcut un proiect de asemenea amploare și complexitate. Ni s-a părut o eternitate. De fapt, după aceea, prin comparație, am aflat că a mers foarte repede, mai ales că am suferit o criză. Am câștigat acest contract pe baza unui proiect de competiție. Care ulterior, după ce am început să îl dezvoltăm ni s-a schimbat tema, deși am contractat pe un proiect, am primit într-o zi mutarea. Am fost chemat la client, la președintele Consiliului Județean era și primarul, erau mai mulți și au zis: "știți, există o decizie politică, un stadion care trebuia să fie o arenă de fotbal (cu proiectul acela am câștigat concursul) și trebuie să se reîntoarcă la a găzdui pista de atletism". Aia ne dădea peste cap absolut totul. În momentul ăla nici nu am știut. Am făcut așa ture prin oraș. Totuși am constatat (și acum ne aducem aminte cu bucurie de perioada aceea) că această criză ne-a mobilizat extraordinar și a trebuit să găsim niște soluții. Nici nu știam cum să rezolvăm acest impas și lucrurile au mers mult mai repede decât merg într-o formulă normală. Șantierul a început undeva în 2009 și 2011 totul era gata, și aș putea spune că ne mutasem pe șantier. Adică numai nu dormeam acolo, dar mergeam și noaptea. Mai ales când am făcut testele de unde nocturna și de lumini samd., ne prindea după miezul nopții. A fost fantastic! A fost o experiență absolut înălțătoare pentru toată echipa și avem niște amintiri grozave.

Referințe:

Graphein Talks este o inițiativă care urmărește promovarea oportunităților din domeniul construcțiilor alături de invitații speciali, profesioniști consacrați sau emergenți. Cu această ocazie, echipa Graphein îi invită pe cei interesați de subiect să urmărească evenimentul online pe Facebook și YouTube în fiecare zi de marți, de la orele 10.00, pentru a afla mai multe despre starea clădirilor din România, dar și despre antreprenoriat, comunitate, proiecte de cercetare și inovație.

Despre franciza Graphein care va crește performanța serviciilor de topografie: francize.ro/francize/franciza-graphein/. Franciza Graphein va schimba modul de a opera in piata serviciilor de topografie prin cresterea calitatii si profesionalizarea domeniului. De asemenea, va contribui la dezvoltarea businesului local si eficientizarea activitatii prin utilizarea tehnologiei de ultima generatie.

La sediul central din Bucuresti, am consolidat o echipă de 35 profesioniști care sunt gata să facă față noilor provocări, aduse de expansiunea rețelei. În perioada imediat următoare ne vom concentra pe dezvoltarea regională, prin crearea de Centre care să asigure un nivel de servicii similar.